Cu toţii am trecut măcar o dată prin chinurile provocate de excesul de alcool, mâncare bogată în grăsime sau, pur şi simplu, repulsie. Sunt acele momente în care, după ce ai vomitat tot ce prezenta caracteristicile necesare pentru acest act, grohăi neajutorat, fără a mai putea elimina ceva mai mult decât, în cel mai bun caz, fiere.
Este senzaţia pe care ţi-o oferă vizionarea capodoperei (fără ghilimelele de rigoare) “Chemarea străbunilor” (Call of the Wild). Fericiţi cei care şi-au călcat peste principii şi, irosindu-şi câteva ore cu descărcarea ilegală şi încă o pereche de minute realizând că e un excrement tridimensional fără plot, fără sânge, fără sâni sau buci, alcool, suspans, aventură, umor, dramă şi ce atribute mai vreţi. Nu acelaşi lucru pot spune despre nenorociţii care au scos 21 de lei grei din buzunarele proprii şi personale pentru a trăi o experienţă 3D (Dan Diaconescu Direct ar fi fost mult mai antrenant, chiar şi intelectual). E “decât” un film făcut ca să-i iasă norma unui neinspirat din pădure. E “decât” un film cu a cărui buget se puteau face 10 “Slumdog millionaire”, sau se putea asigura PIB-ul unei ţări central-americane.
Jack London se răsuceşte în mormânt.

10 minute sunt mai mult decât suficiente pentru a realiza un scenariu cel puţin de 2 ori mai bun, iar cu resurse minime, se poate realiza un film independent care să se bucure de mare succes (mai puţin de spatele unei companii multimiliardare).
Avem şi o idee pentru care am realizat un trailer:

